Jurnal de Tanzania – o săptămână de umblat prin țară

După ce mi-am încheiat proiectul de voluntariat în Mwanza (despre care am povestit AICI), am petrecut o săptămână vizitând Tanzania. 

***

Fix pe ultima sută de metri ne-a lovit malaria pe toate 3 (ultimele fete rămase în casa din Mwanza) deodată 😳, dar ne-am revenit rapid – tratamentul durează doar 3 zile – și în a patra zi eu și Carla ne-am cocoțat în autobuzul spre Moshi.

Partea I: Mwanza – Moshi

15 ore cu o singură pauză de pipi. Atât am avut de zis despre asta.

Bun, la finalul celor 15 ore am ajuns în sfârșit în Moshi, la cel mai fantastic guesthouse posibil. Proprietarii, super amabili și prietenoși, ne-au așteptat în stație și apoi ne-au servit cu mâncarea de la cină pe care au păstrat-o special pentru noi pentru că știau că ajungem târziu 💚.

Next step, descoperim că avem propria noastră căsuță, cu două paturi imense (de care am fost mega încântate pentru că în Mwanza dormeam cu tălpile în afara patului 😅), decorată super simplu și natural, în stil african. Plus o verandă cu un leagăn-fotoliu genial. După autobuz ne-am simțit ca-n rai. Am petrecut 2 zile acolo și am savurat fiecare moment:

    • micul dejun super delicios și variat;
    • apariția muntelui Kilimanjaro de după nori;
    • izvoarele termale și drumul plin de baobabi până la ele;
    • incredibila vegetație din Moshi;
    • cafeaua produsă în Moshi;
    • reîntâlnirea cu două dintre fetele pe care le-am cunoscut în Mwanza 😍;
    • cina cu noi prieteni și întins la povești sub cer înstelat, lângă foc și cu câte o Kilimanjaro-n mână (if you can’t climb it, drink it – they say. well, I definitely drank it but maybe I will also climb it one day 😅).

Partea a II-a: Mwanza – Dar es Salaam

12 ore cu autobuzul de data asta, dar a fost mult mai bine. Plus că am fost fascinată de tot ce vedeam pe geam. Încă sunt. 

În autobuz ne-am făcut și un prieten localnic care a stat cu noi la final în stație până când a venit taxi-ul. În Dar es Salaam am stat doar o noapte și a doua zi am luat feribotul spre Zanzibar, dar chiar și așa am avut timp să observ cât de aglomerat și diferit e de Mwanza sau Moshi. 

Partea a III-a: Dar es Salaam – Zanzibar

Călătoria cu feribotul a fost excepțională. Mă așteptam la condiții proaste, dar nu a fost deloc așa: scaune foarte comode și spațioase, aer condiționat, curățenie, toaletă super ok, TV, personal amabil și săritor. Oau! 

Încă unul dintre miile de contraste din Tanzaniala intrare am fost asaltată de porters – persoane care îți iau bagajul din mână și te direcționează spre feribot sub falsa impresie că sunt deja angajați pentru asta doar ca la final să îți ceară bani pentru serviciul prestat. Din fericire știam despre asta și nu mi-am lăsat bagajul luat, dar a fost foarte dificil pentru că sunt super insistenți. Câteva minute mai târziu dormeam la răcoare pe un scaun de 50 de ori mai comod ca cele din avion. 

*În Tanzania foarte multe servicii au prețuri diferite pentru localnici și pentru turiști – cum ar fi taxa de intrare în parcurile naționale sau feribotul spre Zanzibar. Spre exemplu, biletul pentru un localnic la economy class e 10 dolari, în timp ce eu a trebuit să plătesc 35 dolari. Ditamai diferența, dar așa stau lucrurile 😬.

În Zanzibar am petrecut două nopți în Stone Town (una la sosire și una la plecare) și trei nopți în Jambiani, una dintre regiunile din sud-estul insulei, mai puțin turistică, dar la fel de uimitoare.

Stone Town – orașul vechi din Zanzibar – e o aglomerație de influențe (de la cea portugheză până la arabă, indiană și europeană), stiluri arhitecturale (unul dintre motivele pentru care a și fost inclus în UNESCO), străzi înguste, comercianți, arome culinare și hoteluri. Simt că n-am apucat să explorez zona asta pe cât ar fi trebuit, dar pot să numesc două lucruri care m-au fascinat aici: ușile 💛 și muzica tradițională africană 💛 (cu precădere taarab, de care nu auzisem pânâ atunci). 

În Jambiani n-am făcut mare lucru, cam ce poți face în vacanță într-un mic paradis: relaxat la piscină, plimbat cu barca (cu snorkeling, poposit pe bancuri de nisip și mâncat fructe de mare), petreceri pe plajă sub clar de lună, apusuri și răsărituri fantastice, mâncat fructe cât cuprinde, admirat nisipul alb ca pielea mea, apa turcoaz, mareele și vegetația nesfârșită 💚.

când e reflux, copiii se întrec în concurs de bărci confecționate de ei 

un baobab vechi de peste 600 de ani 🙂 

Pentru mine Zanzibar rămâne un loc absolut incredibil, cu priveliști de vis, în care chiar vreau să mă întorc pentru că sunt o mulțime de lucruri de făcut și văzut. Dar este evident că se află într-o continuă transformare sub umbrela turismului și cred că în acest moment le este foarte greu să găsească un echilibru așa încât să își păstreze autenticitatea, dar și să fie în continuare o destinație turistică super căutată. 

*Apropo de turism, și asta nu doar în cazul Zanzibar, ci peste tot în Tanzania, mi se pare că oamenii ăștia au niște standarde super ridicate când vine vorba de servicii, în general – în comparație cu Europa, că experiențe pe alte continente nu am. Sunt super atenți, curați și politicoși. Combinat cu tot ce are deja țara de oferit, mi se pare că au un potențial fantastic în domeniul turismului. 

Nu știu dacă are legătură cu faptul că Zanzibar e o regiune semi-autonomă sau că e o insulă mega turistică, dar în multe aspecte mie mi s-a părut un loc foarte diferit de restul Tanzaniei, nu neapărat în rău sau în bine, ci pur și simplu diferit. 

Partea a IV-a: Zanzibar – Dar es Salaam – Doha – Londra – București

Îmi amintesc de aceeași călătorie lungă cu avionul pe care am făcut-o acum 8 săptămâni din România spre Tanzania. M-am simțit mereu la locul meu și în siguranță în timpul zborurilor operate de Biritish Airways sau Qatar și în aeroporturile mari și civilizate, iar când am ajuns în Dar es Salaam m-au izbit din plin diferențele și mă întrebam ce caut eu acolo. În taxi-ul de la aeroportul din Mwanza spre casa în care aveam să stau nu-mi puteam dezlipi ochii de pe geam pentru că nu văzusem în viața mea așa un loc.

Acum, la întoarcere, m-am simțit în siguranță și la locul meu în aeroportul din Zanzibar și în cel din Dar es Salaam, discutând și râzând cu localnici sau cu turiști din țările vecine din Africa de Est, așteptând pe scaune incomode și pe jos, mâncând din localuri sub standardele europene 😅, iar în Doha și Londra m-am simțit în plus în toată civilizația și disciplina, ca-n altă lume parcă. E incredibil cât de repede ne adaptăm noi oamenii la locuri și situații 🤔.

***

Concluzii mai profunde despre toată experiența asta n-am. O parte din mine încă e acolo. 

-the end-

Back to Top