Jurnal de Tanzania – azi mi-am luat la revedere de la sute de copii :(

Mersul la școlile de aici a fost una dintre cele mai frumoase experiențe pe care le-am avut vreodată, în ciuda faptului că așteptările mele nu s-au pupat deloc cu realitatea. 

Știam că într-o clasă pot fi peste 100 de elevi, dar credeam că vor fi mulți voluntari în proiect și că astfel îi vom împărți pe copii în grupuri de maxim 10 și că vom lucra zilnic cu aceleași grupuri. În realitate, de cele mai multe ori am fost 2 voluntari, foarte rar 3-4, iar în câteva zile am fost doar eu. Plus că în majoritatea claselor mergeam doar o dată pe săptămână – not enough! 

my favourite class 

Așadar, de la toate planurile mele fabuloase de a construi treptat o relație cu copiii și de a avea împreună o mulțime de activități, care de care mai interactive și interesante, am ajuns de fapt la a învăța câteva sute de copii energici și entuziasmați doar niște chestiuni de bază 🤔. Și asta mi s-ar fi părut extrem de puțin înainte să ajung aici, dar acum mi se pare un progres fantastic! Strict din punctul de vedere al limbii engleze, ne-am propus să îi învățăm: zilele săptămânii, culorile, numerele până la 10 (asta doar pentru grădiniță), părțile corpului, animale, feluri de mâncare, profesii, locuri, anotimpuri, vremea și timpul. Sigur că nu toți copiii le-au învățat – fiind așa mulți într-o clasă e extrem de greu să ajungi la toți – dar o mare parte le știu foarte bine acum, ceea ce mă bucură foarte tare 😍.

kindergarten babies 

girls squad

Îmi amintesc de prima zi când am intrat în clasă și m-am simțit complet copleșită de situație 😬. Am avut senzația că nu o să reușesc să fac nimic util cât stau aici. Dar a doua zi am încercat din nou. Și a fost ceva mai bine. Și în următoarea zi a fost și mai bine. Și tot așa. Mi-am dat seama că puștii cu care lucrăm sunt super isteți și dornici să învețe cât mai mult, așa că am profitat de asta și am încercat mereu să le ofer materiale și activități cât mai creative ca să le captez atenția – asta a fost de fapt partea cea mai grea, pentru că sunt foarte mulți și au extreeem de multă energie.

Copiii m-au învățat o mulțime de lucruri:

– să privesc mai mult spre partea bună a lucrurilor

– să zâmbesc („Smile, madam! Why don’t you smile? You should always smile!”)

– să fiu mai creativă (pentru că de multe ori voiau foarte tare să înțeleagă ceva, dar pentru că nu știu swahili îmi era destul de greu să le explic, așa că trebuia mereu să mă gândesc la o modalitate potrivită prin care să mă exprim)

– mișcări de dans (doamne cum dansează copiii ăștia!!!)

– să fiu mai deschisă și mai înțelegătoare

– să joc netball

– să gestionez sângerări nazale aproape zilnic pentru că băieții sunt neastâmpărați și își dau pumni în nas mereu (eu care leșin când văd sânge de regulă, aici eram asistenta de serviciu de fiecare dată când venea la mine un copil cu fața roșie de sânge – asta e cea mai mare realizare pentru mine de fapt :))) 

– să îmi exersez memoria (pentru că e cel mai urât lucru din lume când un copil îți spune numele lui și tu îl uiți – la început mi se părea imposibil să rețin atâtea nume de copiii din diferite clase, dar aparent e foarte posibil)

– să pun mai puțin preț pe aparențe

– să nu fac promisiuni pe care nu le pot ține

și cred că multe altele care nu-mi vin în minte acum 🤔.

💚💚💚

Despărțirea e foarte grea, mai ales de clasele de care ne-am apropiat mai mult. Azi și mâine sunt zile speciale pentru recapitularea a tot ce am învățat, poze, îmbrățișări și scrisori 😍.

Deși îmi închei activitatea ca voluntar, mai am o săptămână de stat în Tanzania, timp în care voi călători prin diverse locuri din țară. Inițial nu aveam asta în plan, dar pentru că toți voluntarii din casă pleacă rând pe rând și nu vreau să rămân singură (nici în proiect, nici în casă), m-am decis să plec și eu 🙂. Voi călători în mare parte cu Carla, dar și singură, low-cost, cu rucsacul în spate. A new adventure for me! 🙏🏽 Sunt fericită că tocmai am terminat cele 3 zile de tratament pentru malarie și mă simt mult mai bine, gata de petrecut multe ore în bus 😅. 

So, to be continued.

Back to Top